Propunerea pentru realizarea acestui proiect a venit din partea Alumnus Club pentru UNESCO. Tangențele mele cu folclorul s-au dezvoltat odată cu anii copilăriei, când îmi petreceam vacanțele în satul Huruiești, o localitate la granița dintre Vrancea și Bacău. Astfel, legătura indestructibilă cu aceste locuri îmi dă forța cotidiană de a face raportări ferme la om și natură, paradis versus technology field, cer versus subway, sau parfumul fânului proaspăt cosit, al porumbului cules și al florilor câmpului scăldate de apa unui râu fără nume în contrast cu fumul derizoriu al țigării electronice.
Future Folk se bazează pe filosofia de contrast între omul prezent și ceea ce tinde să devină; în viziunea mea, el se va raporta constant la originea sentimentalismului și a valorilor omului. Conceptul propune o haină care îmbracă sufletul ființei umane, este un tumult metaforic care descrie arta tradițională și cultura vestimentară a unor națiuni, cu delicatețe, dar și exigență stilistică.
Cred că m-au fascinat toate elementele din natură pe care oamenii din trecut le-au reinterpretat, precum o floare din arnică roșie, au încredințat-o apoi bumbacului albit, căpătând astfel o valoare atemporală.

La profunzimea acestor lucruri ajungi cu întregul tău bagaj informațional și empatic și cu disponibilitatea afectivă pe care o ai pentru ele. Am deprins această iubire și de la bunica mea care, iarna, lucra la războiul de țesut cu zeci de culori ale firului de lână și, deși era o tehnologie rudimentară, valoarea sa își găsește un loc în sacralitate. Simbolistica atât de sugestiv dispusă pe piesele vestimentare fascinează și demască o libertate absolută a omului din trecut. Bucuria jocului creator îi făcea pe oameni să arate cât și cum iubesc natura și, prin ea, divinitatea.

Ce zonă geografică sau cultura cărei minorități ți-a oferit o sursă bogată de inspirație din punctul de vedere al costumului și de ce? 
Tot ce înseamnă costum popular românesc mă sensibilizează și, indiferent din ce regiune provin ele, au un numitor comun. Privilegiul de-a avea o diversitate culturală atât de mare, prin prezența atâtor alte naționalități conlocuitoare, este deopotrivă o motivație în a putea afirma că interferențele etnice au îmbogățit contextele socio-culturale și cele estetice, în mod particular, iar în ceea ce privește costumele populare, acestea se diferențiază de cele românești. Ia, ca formă și texturi, dar și fusta, sunt omniprezente în categoria similarităților între portul popular românesc și cel al minorităților din țara noastră.
Încă de la primele schițe de documentare m-au fascinat, de exemplu, detaliile întâlnite la costumele săsești, textele și compozițiile florale, minuțiozitatea lucrului și o alură ușor barocă.

Future Folk este o colecție avangardistă inspirată de ceva străvechi – din start avem parte de un contrast fascinant. Ce ai păstrat și la ce ai renunțat din costumul popular atunci când ai conceput colecția? 

Contrastul puternic pe care îl creează cele două lumi trecut/viitor a fost criteriul conceptual care a dat și numele colecției structurate pe două direcții în ceea ce privește noțiunea future. În primul rând, se face o trimitere directă prin folosirea materialelor high-tech de culoare argintiu-metalic, fiind o aluzie și la pericolul hiper-tehnologizării, și a neoprenului, o țesătură stretch utilizată în industria de sportswear. Pe de altă parte, este creionarea profilului uman din viitor care își exercită autoritatea prin valorizarea emoției și prin caracterul său pacifist.

Din punct de vedere grafic, am renunțat la compozițiile descriptive și asemănătoare cu cele de pe costumele populare, am păstrat doar simbolistica elementară, am augmentat formele și am prioritizat discursul unor elemente care se aflau în planurile secunde ale compozițiilor. De asemenea, am păstrat liniile originale ale pieselor vestimentare și am făcut reinterpretare pe tipar într-o foarte mică măsură. 

Materialitățile au avut un rol esențial în concretizarea conceptului. Caracterul antitetic al țesăturilor a poziționat obiectul nou creat în contemporan. Ia metalizată invită la o reflecție asupra societății actuale, de asemenea, piesele din piele ecologică au un croi și o grafică minimale, în contrast cu vestele tradiționale. Suprafețele matlasate, cu simbolul liniei drepte și curbe, fac de asemenea joncțiunea între prezent/trecut. Vopsitul și imprimatul manual a înlocuit câmpurile compoziționale întâlnite la costumul popular, astfel s-a creat o pledoarie vizuală de tip impresie/expresie. Pictura a înlocuit tehnica cusutului, iar tușele libere cu aspect emboss au sugerat migrarea într-o zonă de avant-garde a speculării motivului tradițional.
O serie de numere aleatorii și cuvinte cu un puternic impact emoțional, cum ar fi no war, humanity, earth,poetry, sunt întâlnite pe suprafețele pieselor vestimentare, aluzie la înregimentarea omului de către societatea prezentă, dar și trecută. Astfel, costumul nou creat împrumută o alură dramatică în contrast cu jovialitatea organzei transparente, care invită la o disoluție a problematicilor sociale.

Este sofisticată, se simte ea însăși purtând obiecte originale care să îi evidențieze personalitatea plină de unicitate. Femeia folk a acestei colecții are originea afectivă în străfundurile civilizațiilor și o lumină a ochilor care demască iubirea necondiționată. Este femeia acestui secol, care dorește ca idealul estetic să fie congruent cu cel emoțional, habitatul și vestimentația să fie o prelungire a poemului interior care împrăștie mireasma unei flori de iris într-un urban ce s-a clădit pe meleaguri încărcate de folclor.

După mai multe expuneri în țară, la Palatul Parlamentului – Sala Nicolae Bălcescu –, unde a avut loc lansarea Proiectului, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, București, Foaier N. Sthal, Genpact România – expunere într-un spațiu neconvențional –, această lucrare cu valoare experimentală va fi expusă la două dintre sediile Comunităților Elenă și cea a Rușilor lipoveni, la Ploiești și Constanța, și ne dorim ca proiectul să își continue traiectoria în mediile internaționale, fiind deja în discuție expoziții la Institutul Cultural Român din Beijing și într-un context multi-cultural la Paris.

Future Folk este un proiect sensibil și amplu de metamorfoză, care va migra de la ideea de obiect vestimentar la cea de obiect de artă contemporană, parcurgând mai multe etape, până va ajunge o metaforă de formă și culoare.